Stiinta&Tehnologie

ȘTIÍNȚĂ, științe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. * Loc. adv.Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ** Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. * Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. * Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] - Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science).